Cazul H215 arată „marea” viziune strategică a României: Alegem elicoptere din aceeași generație cu cele din dotare, când toată lumea se îndreaptă spre noua generație

Lipsa de profesionalism a MApN sub conducerea ministrului Angel Tîlvăr are consecințe pe mai multe decenii față de programul de înzestrare al României. Iar un exemplu elocvent de „viziune strategică de mare anvergură” e rezentant de cazul elicopterelor H215M. După ani în care România a trecut la „și altele” înzestrarea cu elicoptere moderne, flota actuală fiind deja îmbătrânită și depășită tehnologic, o viitoare alegere a H215 a ridicat multe sprâncene. Mai ales în contextul în care modelul nu doar că nu mai e achiziționat pe piața externă, dar există programe care deja pregătesc o generație viitoare de elicoptere ce au la bază tehnologii de ultimă oră și lecții ale conflictelor moderne, inclusiv războiul rus de agresiune împotriva Ucrainei.

Zilele trecute media a menționat insistent inițiativa fabricării de elicoptere moderne H215M în România, la IAR Brașov, anunțată cu mare fast. Ceea ce este surprinzător este entuziasmul autorităților române în contextul în care H215 nu este chiar atât de „modern”.

Denumirea H215 e și o formă de marketing. Primul elicopter de acest tip a avut zborul inaugural sub denumirea originală AS332 Super Puma în septembrie 1977, proiectarea fiind realizată începând cu 1974, deci cu mai mult de 50 de ani în urmă!

Privind istoria lui H215, nu putem să nu ne uităm, prin comparație, la aeronavele cu vârstă apropiată, aflate deja în dotarea Forțelor Armate ale României, care, conform specialiștilor, se apropie de sfârșitul perioadei de viață. Trebuie menționat aici că România a început producția de IAR 330 sub licența Aerospatiale în anul 1974, urmând ca primul elicopter să iasă pe poarta fabricii cu un an mai târziu, iar livrările către clienți să fie începute în 1980.

Ca o analogie: În timp ce statele aliate se îndreaptă spre viitoarea tehnică de ultimă generație, România se gândește să reia producția de Dacia 1300

Mai mult, această propunere a unei linii de producție a H215 în România, e cu atât mai ciudată cu cât H215 nu au mai fost căutate pe piața externă iar compania franceză producătoare, în speță Airbus are deja în planurile sale imediate dezvoltarea noii generații de elicoptere. Ca să nu mai vorbim de studiul lansat de NATO pentru ceea ce se numește Next Generation Rotocraft Capability (NGRC), elicopterul viitorului.

În fapt, NATO finanțează mai multe grupuri de companii cu câte 5.7 milioane de dolari fiecare pentru a finaliza acest studiu, care urmează să definească capabilitățile și soluțiile tehnice aferente noii generații de elicoptere. Studiul se realizează ca urmare a lecțiilor învățate din Ucraina și în contextul noilor amenințări cărora elicopterul viitorului trebuie să le facă. Dintre aceste capabilități, două se desprind de pe acum cu pregnanță: Viteza care trebuie să fie peste 400 km/h (preferabil 450 km/h) și capacitatea de a zbura la joasă altitudine cu evitarea obstacolelor specifice înălțimilor mici. Ambele cerințe sunt vitale pentru a reduce vulnerabilitatea elicopterului la armele de tip MANPAD. La ele se adaugă reducerea amprentei sonare și a celei radar, precum și posibilitatea zborului autonom (fără pilot la bord) care sunt și ele importante pe câmpul de luptă modern. În acest context, mai multe companii și-au arătat interesul de a participa la studiul NATO, fiind în competiție trei mari proiecte.

Există astfel îngrijorări și semne de întrebare despre o decizie ciudată a României: Investiție în producția unui elicopter de aceeași generație cu cele deja existente în dotarea Armatei noastre și la care România se pregătește să renunțe după 2030. Nemaivorbind de faptul că linia de producție a elicopterelor H215 este practic inactivă. Producția ar avea sens dacă respectivul produs are piață de desfacere pentru cel puțin 20 de ani, ceea ce este improbabil în contextul apariției noii generații de elicoptere. Cu alte cuvinte, câte elicoptere H215 putem exporta? E o întrebare retorică desigur

Cu alte cuvinte, cât know-how util pentru viitor va câștiga România prin transferul de producție a H215, un elicopter conceput ăn 1974, în contextul în care proiectele ce vizează noua generație de elicoptere oferă capabilități adaptate războiului modern. O linie de producție fără un set important de comenzi riscă să aibă efect invers: Ineficiență și dificultăți economice.

DefenseRomania Team