Viața între betoane. Între liftul care scârțâie și terasa cu videointerfon

 * de la mirosul de zacuscă pe scară și vecini care îți știu numărul de la pantofi, la parcări subterane și aplicații pentru lift, viața într-un bloc comunist din Iași nu mai seamănă deloc cu cea dintr-un ansamblu rezidențial nou * vârstnicii pun clar că nu s-ar muta într-o clădire nouă, iar tinerii oscilează între amintirile calde ale copilăriei și confortul rece al maturității

Blocurile gri din Tătărași sau Copou, ridicate în anii ’70-’80, încă adăpostesc generații întregi de ieșeni. La câțiva kilometri distanță, noile ansambluri rezidențiale din Bucium, Valea Lupului sau Vișoianu își atrag clienții cu finisaje moderne și promisiuni de „comunități premium”. Dar între nostalgie și noutate, cum se trăiește, de fapt, în Iașul locuințelor contrastante?

Un lift care scârțâie vs. unul care anunță etajul

Într-un bloc vechi din Tătărași, Maria (68 de ani) își salută zilnic vecinii, știe cine a plecat la piață și când a venit poștașul. „Ne știm de zeci de ani. Când mi-a fost rău, tanti Ileana de la etajul doi a venit cu ceai. Aici nu e doar un loc de locuit. E viață împreună”. Când o întrebăm dacă ar pleca într-un ansamblu nou, zâmbește: „Poate doar dacă vin și vecinii cu mine”.

În contrast, Alina (34 de ani), locuiește într-un complex nou din Bucium. Blocul e prevăzut cu lift inteligent, loc de joacă privat și pază 24/7. „E altă lume – liniște, curat, aer. Dar nu-mi cunosc nici măcar vecinul de palier. Ne salutăm din politețe și atât”. Îi lipsesc uneori „micile legături umane” din copilăria petrecută într-un bloc vechi din Ciric.

Spațiu interior vs. spațiu exterior

Apartamentele din vechile cartiere au camere mai înalte, bucătării mai încăpătoare și pereți groși. „Ne-am mutat dintr-un bloc nou înapoi la părinți, în Copou. Apartamentul pare mai aerisit, deși are mai puțini metri pătrați. Parcă și somnul e mai odihnitor”, spune Paul, inginer IT. În schimb, Roxana, proaspătă mămică, preferă ansamblul rezidențial din CUG: „Avem loc de parcare, spațiu verde, magazin jos și lift mare, încape și căruciorul. În blocurile vechi mi-era teamă să urc cu copilul în brațe”.

Vecinătatea: comunitate sau anonimat?

În blocurile comuniste, relațiile interumane sunt inevitabile. De bine, de rău. „Știu când se ceartă vecinul, dar și când face cozonaci”, râde George, pensionar din Alexandru cel Bun. „E ca într-un sat în mijlocul orașului”.

În noile ansambluri, locatarii își doresc mai multă intimitate. Dar și aici apar neajunsuri: „Am avut probleme cu canalizarea. Nimeni nu voia să se implice, toți pasau responsabilitatea către dezvoltator. Nu e un spirit comunitar”, spune Andrei, chiriaș într-un complex de pe Moara de Vânt.

Costuri, confort și paradoxuri

Blocurile vechi vin cu chirii mai mici și poziționare centrală, dar și cu probleme de izolație, instalații vechi și lipsă de locuri de parcare. Noile blocuri oferă confort și estetică, dar la prețuri mai mari, zone periferice și costuri ascunse. Viața într-un bloc comunist sau într-un ansamblu rezidențial nou e, în fond, o alegere de stil de viață. Unii caută rădăcini, alții viitor. Unii vor liniște, alții viață în jur. Dincolo de diferențele de beton și finisaje, adevărata locuință pare să fie acolo unde omul se simte... acasă.

Maura ANGHEL

Centrul sau periferia? Scări înguste cu povești sau lifturi silențioase și interfon cu cameră? Din Tătărași până în Bucium, ieșenii care locuiesc în blocuri vechi și cei din ansambluri rezidențiale noi ne-au povestit cum e, de fapt, viața în fiecare. Surprizele nu lipsesc, iar alegerea nu e deloc atât de simplă.