Scrisorile necunoscute ale Iașului. Dorul care nu pleacă niciodată

Dragul meu,
Nu ți-am mai scris de mult. Poate pentru că n-am mai știut adresa. Sau pentru că am rămas cu gândul pe strada Lăpușneanu, unde obișnuiai să bei cafea cu prietenii tăi. Sau poate pentru că, uneori, orașele rămân tăcute de teamă să nu doară mai tare decât dorul.

Dar azi m-am hotărât. Azi vreau să-ți spun că m-ai lipsit. Că Iașul, orașul nostru, a schimbat câteva haine, și-a mai renovat o fațadă, dar încă te așteaptă cu același parfum de tei în Copou și același apus cald pe dealurile Buciumului.

Ai plecat poate pentru un vis mai mare, pentru un salariu decent, pentru un drum care părea mai clar. N-am fost supărat. Doar m-am întristat în serile de duminică, când pașii tăi nu mai răsunau prin pasajul Hala Centrală, iar prăjiturile din cofetării erau prea dulci...

Mi-a fost dor de râsetele voastre din Grădina Botanică, de diminețile în care urcai dealul Galata doar ca să vezi orașul cum se trezește. De studenții care plecau și promiteau că se vor întoarce, dar apoi dispăreau printre anotimpuri și kilometri.

Știi ce s-a schimbat?

S-au mai deschis câteva cafenele cochete. La Palas, copiii se joacă sub un brad uriaș iarna și lângă fântâni dansatoare vara. Tramvaiele noi îți poartă amintirea, iar pe pietonalul Ștefan cel Mare, încă mai visez că te văd venind cu ghiozdanul pe umăr.

Dar și ce n-a schimbat timpul?

Oamenii mei. Cei care mai întreabă de tine. Profesorii care încă îți pronunță numele cu mândrie. Vecina de pe scară care încă mai păstrează ziarul în care ai apărut. Librăria unde ți-ai petrecut adolescența între cărți și planuri.

Aceasta nu e o scrisoare de reproș, ci de recunoștință. Pentru că ai dus Iașul cu tine. În accentul tău blând, în dorința de a reuși, în felul în care vorbești despre acasă atunci când ochii ți se umezesc la o fotografie cu dealul Copoului. Sau cu noi...

Dacă ai putea, ți-aș cere un singur lucru: scrie-mi și tu. Spune-mi cum te simți acolo. Ce-ți lipsește. Ce ți-a rămas din noi. Și dacă într-o zi te vei întoarce, să știi că nu trebuie să fii același. Iașul te iubește și așa schimbat, cu noua înfățișare.

Cu toată liniștea, frunza, dorul și amintirea,
Orașul tău, Iași

 

Sursa foto – Iași, poze vechi